Expozitie de grup (iconografie),
Ambasada Iugoslaviei, Bucuresti, iunie 2000

La initiativa Ligii Prieteniei Romano-Sarbe, cu ocazia sarbatoririi Vidovanului, in sediul reprezentantei diplomatice iugoslave din Bucuresti a fost vernisata o expozitie de icoane pe lemn si pe sticla, pictate de de studenti de la Facultatea de Teologie din Capitala si de cunoscuti artisti plastici romani. Au expus studentii Mihaela Iordache si Matei Niculescu, precum si pictorii Elena Oana Agapie, Silviu Serban si Elena Liana Popescu.
Slujba de sfintire a icoanelor, condusa de PSS Teodosie Snagoveanu, vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, a fost urmata de corul studentilor de la Teologie.
Cu acest prilej, unei manastiri din Kosovo i-a fost daruita icoana Sf. Paraschiva, protectoarea provinciei.
Politika, 29 iun. 2000
(articol nesemnat, fragment tradus din sarba)


Bucurie si emotie (desen, iconografie),
Foaier, Cercul Militar National, Bucuresti, aprilie 2001

Foaierul Cercului Militar National din Bucuresti adaposteste expozitia personala de pictura pe sticla a talentatei artiste Elena Oana Agapie, inclusa de criticul Virgil Mocanu printre zamislitorii de frumos, capabili sa atinga "telul suprem al oricarui creator, acela de a transfigura publicul, de a-l robi". Si titlul expozitiei ademeneste: prin geamul galeriei, trecatorii de pe Bd. Regina Elisabeta descopera culorile tablourilor.
Expozitia cuprinde doua categorii de compozitii. Peretele din stanga intrarii este impodobit cu un altar acoperit cu icoane de format mic si mijlociu, ilustrand viata pamanteasca a Mantuitorului, precum si alte insemne consacrate ale Bisericii. Pictorita se dovedeste o buna cunoscatoare a vechii iconografii romanesti, dar si a celei bizantine. Pentru ca mesajul religios sa fie perceput, desenul, organizarea scenelor si cromatica respecta canoanele crestin-ortodoxe.
Ceilalti doi pereti sunt acoperiti de compozitii cu scene din basme. Suntem priviti de eroii descrisi de Petre Ispirescu si invitati sa participam la tot ce li se intampla.
Universul pictural ne convinge ca Elena Oana Agapie intruchipeaza armonios un talent viguros, o sensibilitate de exceptie si o mare putere de munca.
Augustin Macarie, "Bucurie si emotie, un titlu pe deplin justificat", Dimineata, 4 mai 2001


Lumina si culoare (grafica, acuarela),
Foaier, Cercul Militar National, Bucuresti, septembrie 2002

O expozitie de grafica si pictura este gazduita la inceputul acestei toamne in Foaierul Cercului Militar National din Bucuresti. Elena Oana Agapie incearca si reuseste pe deplin regandirea unei lumi pline de mister si frumusete in metafore plastice de mare sensibilitate. Spectrul cromatic se muleaza pe lirismul autoarei. Suportul lucrarilor - hartie, panza sau sticla – se preteaza mijloacelor de expresie abordate.
Maniera originala de tratare a temelor propuse, modul ingenios de solutionare a unor dificultati tehnice fac din expozitia Elenei Oana Agapie un real reper estetic pe simezele Capitalei.
Dragos Ciobanu,"Recrearea Universului",
Natiunea, 16–22 oct. 2002


"Icoana la romani",
Libraria Mihai Eminescu, Bucuresti, decembrie 2002

Expozitia "Icoana la romani", deschisa in preajma sarbatorii Craciunului la Libraria Mihai Eminescu, se adreseaza mintii si sufletului iubitorului de arta autentica.
Cunoscuta ca pictorita de sevalet si acuarelista, Elena Oana Agapie "exploateaza" de data aceasta sticla ca suport si strat protector. Pictura abordeaza o tematica aflata la interferenta celor doua lumi: reala si imaginara, de basm. Cea mai mare parte a lucrarilor este reprezentata de desene, placute ochiului, dar si spiritului. Mesajul se adreseaza atat copiilor, cat si adultilor de toate varstele, care au uitat cartile de povesti in rafturile bibliotecilor.
Alt grup de lucrari transfigureaza realul inconjurator, facand trecerea de la pictura de inspiratie religioasa la icoana taraneasca.
"Zugravul" de icoane Elena Oana Agapie prelungeste pe rame, dincolo de sticla, culoarea. "Prelungirea" picturii tine, de asemenea, de traditie, cu toata linia bizantina a desenului adaptat.
Ion Predosanu, "Icoana la romani in viziunea Elenei Oana Agapie", Cronica Romana, 8 dec. 2002


Expozitie de grup, "Magia icoanei",
Scoala Generala nr. 131, Bucuresti, decembrie 2002

Acum, in preajma sfintelor sarbatori ale Craciunului, expozitia "Magia icoanei", dechisa pana la inceputul vacantei de iarna a elevilor, nu putea gasi un loc mai inspirat decat holul Scolii Generale nr. 131 din sectorul 5 al Capitalei.
Expozitia s-a bucurat de concursul a noua pictori reprezentand aproape toate generatiile contemporane de iconari.
Elena Oana Agapie prezinta de aceasta data un set de icoane pe lemn si pe sticla, in care stilul bizantin capata o interpretare traditionala.
Augustin Macarie, "Icoanele si sfintele sarbatori ale Craciunului", Dimineata, 18 dec. 2002


"Bucurie pentru ochi si suflet"(iconografie, desen, pictura pe sticla), Galeria Arta, Brasov, iulie 2003

Artista Elena Oana Agapaie din Bucuresti a acceptat cu bucurie rolul de "ghid"
la expozitia ei din sala Arta de pe strada Manastirii: "Sticla este mediatorul
meu preferat dintre toate materilalele, pentru ca este fragila si rezistenta
in acelasi timp. Simt ca acest material este cea mai apropae de mine. Pictez
icoane din respect pentru oamenii simpli. Utilizez elemente traditionale
iconografice, dar le realizez cu materiale moderne. De ce nu le-as folosi
pe acestea, daca ele imi usureaza munca? Stiti noi am fost invatati la
universitatea, ca nu e bine sa uiti trecutul da nici sa te lipsesti de el.
Acest lucru este valabil atat pentru materialul utilizat cat si pentru
mesajul formulat. In pictura profana exprim cele mai intime ganduri ale
mele prin motive de basm popular. Am adus la Brasov munca a 13 ani si
sper, ca fiecare dintre vizitatorii mei va gasi ceva in creatiile mele
care este numai al lui." Brassoi Lapok, 11 iul. 2003
(fragment semnat de B.R., tradus din maghiara)


Generoasa Galerie Arta din strada Muresenilor gazduieste in aceasta luna expozitia Elenei Oana Agapie. As asemana-o cu o carte alcatuita cu o stiinta a punerii in pagina care impresioneaza. "Cartea" are si prefata. Si cand spun "prefata", am in vedere icoanele pe sticla zugravite dupa toate regulile si rosturile specifice genului. Alaturi de icoane asa-zise clasice sunt panotate cele in care artista isi asuma anumite libertati de miscare. Ma refer la fundaluri, la modul in care este "tratata" aura personajelor, la felul in care sunt ele redate. Aceste icoane au, parca, un plus de mister, de expresivitate, de caldura. Ai senzatia ca Dumnezeu asculta ruga iconarului. Elena
Oana Agapie vede in icoana o poarta deschisa spre sacru.
Privitorul este condus apoi in alta lume, la fel de fascinanta, incarcata de simboluri si intelesuri ezoterice. O lume in care fantasticul si realul se intrepatrund. E lumea povestilor lui Ispirescu si Creanga, a lui Eminescu si Blaga, a lui Brancusi si Ţuculescu, in care Binele si Frumosul coexista. Redevenim copii redescoperind raspunsuri la intrebarile elementare (Geneza, Plecaciune, Primavara, File de poveste, Copacul vietii, Taramul lui Fat-Frumos, Sufletul satului meu). Metaforele, purtand vesmantul culorii, fac din lucrari autentice poeme.
O surpriza a fost a doua sectiune a expozitiei, care aduna acuarele si lucrari de grafica pe hartie panzata: naturi statice, peisaje, flori. Primeaza culoarea si compozitia, dezinvoltura cu care artista isi exprima sentimentele. Cata savoare, cat parfum, cata candoare razbat din Mere si ulcele, Povestea unui rege, Cherhanaua, Liliacul bunicului, Oranj si ultramarin, Fagarasul!
Expozitia s-ar fi putut intitula tot atat de bine "Descoperind bucuria cu ochii sufletului".
Ioan Popa, "Bucurie pentru ochi si suflet", Gazeta de Transilvania, 11–17 iul. 2003


Expozitie de grup, "Traditia bizantina si icoana romaneasca", Galeria Art Point, Bucuresti, octombrie 2003

Semnalam expozitia "Traditia bizantina si icoana romaneasca", vernisata in 17 octombrie la Galeria Art Point. Autorii sunt Elena Oana Agapie, Mihaela Badescu, Ioana Gruianu, Marian Manole, Lacramioara Nemes, Ileana Omelita, Elena Petrescu, Mihaela Stan, Valeriu Stoica, Liviu Vaja.
Pe simezele nou infiintatei galerii se pot vedea atat icoane, cat si picturi naive. Majoritatea icoanelor respecta principiile bizantine, au darul de a intrevedea putin din cele nevazute. Semnatura autorului devine inutila. Nu in zadar, iconografii greci contemporani semneaza cu "Prin mana lui...". De restul se ocupa interventia divina.
Marius Stefanescu, "Prin mana iconarului, interventia divina", Cotidianul, 5 nov.2003


"Calatorii" (desen, pictura pe sticla),
Galeria Orizont, Bucuresti, noiembrie 2003

Pictura pe sticla reprezinta una dintre constantele majore ale artistei Elena Oana Agapie. Deosebit de talentata si inventiva, pictorita a reusit sa se impuna printre iconarii romani contemporani.
În personala deschisa recent la Galeria Orizont, Elena Oana Agapie prezinta compozitii de inspiratie biblica si mitologica. Desenul fin, voit naiv, cu mare putere de sugestie, ne poarta in lumea basmelor, a povestilor cu talc. Cromatica vie si luminoasa, deseori contrapunctica, este surprinzatoare. La randul lor, titlurile frapeaza: La inceput a fost paradisul, Vis si speranta, Troita tatalui meu, La inceput a fost Eva, Copacul vietii, Indiscretia unui apus, Taramul lui Fat-Frumos, Sufletul satului meu.
Chipul fetelor, copacii, casele cu ziduri, ferestre si porti de cetate, florile, Soarele, Luna si stelele tin de o lume in care pictorita se simte bine. Ar fi pacat sa nu impartasiti frumusetea lor.
Augustin Macarie, "Popas in universul culorilor pe sticla", Dimineata, nov. 2003


În genere, in spatiul cultural-artistic romanesc, pictura pe sticla este consacrata creatiilor cu caracter religios. În spatiile expozitionale ale Galeriei Orizont, Elena Oana Agapie propune o "dezicere" de la aceste norme, creatiile sale contrazicand canoanele traditionale ale artei de gen.
Artista foloseste un tip de suprafete aurite si jocuri de semitonuri rar sau deloc intalnite in tehnica picturii pe sticla. Desenul e sustinut de o linie sigura si neta de mare registru liric, debordand de forta. Viziunea plastica e plina de farmec, dovedind un pitoresc inedit.
Dragos Ciobanu, "Dalta si penelul",
Natiunea, 19–25 nov. 2003


"Difuziune" (grafica, acuarela),
Galeria Orizont, Bucuresti, martie 2004

În expozitia de grafica si acuarela de la Galeria Orizont, Elena Oana Agapie se dovedeste o rafinata colorista. Peisajul este abordat cu deosebita acribie, cu respectarea notei locale.
Dragos Ciobanu, "Fascinatii coloristice",
Natiunea, 31 mart.–6 apr. 2004


"Lumina Domnului in creatia omului" (iconografie, desen)
Muzeul Judetean (Ialomita), Slobozia, aprilie 2004

La vernisaj, citandu-l pe Goethe, Elena Oana Agapie spunea ca fiecare vede ce stie. Pentru mine, ca arheolog, expozitia de pictura pe sticla "Lumina Domnului in creatia omului" este o lectie de mentalitate istorica. Am vazut in lucrarile pictoritei gandirea omului din diverse epoci istorice: l-am vazut pe taranul roman in icoanele taranesti, pe omul bizantin, in icoanele bizantine, iar pe omul de dincolo de istorie, in lumea adevarata a povestilor.
În pictura, Elena Oana Agapie renunta la propriile idei in favoarea ideilor "adevarate". Este adevarat ca Fat-Frumos il invinge mereu pe zmeu, ca Ileana Cosanziana este mereu salvata, ca exista cai fermecati care alearga spre soare, ca, spre asfintit, soarele ne priveste pe furis, iar Adam si Eva sunt atat de naivi, incat nu stiu ce fac. Toate acestea s-au petrecut mereu in istoria omenirii. Omul contemporan a uitat ca raul "nu" face parte din "adevar". În expozitie sunt doar doi balauri lesinati omorati de
Sf. Gheorghe si un singur sarpe, vesel, care crede ca daca i-a pacalit pe Adam si Eva, a reusit sa destabilizeze lumea. Ei bine, se insala! Elena Oana Agapie ne smulge temporar dintr-o realitate in care balauri de hartie colorata ne tin prizonieri.
Calatorind prin expozitie cu gandul, nu ne ramane decat sa strabatem lumea cu fapta.
Emilia Corbu, "Este o vitejie sa pictezi astazi povesti",
Tribuna Ialomitei, 20 apr.2004


"Simfonia" (pictura pe sticla), Sala Ronda,
Cercul Militar National, Bucuresti, septembrie 2004

Casele imparatesti, modeste si durabile, imagini ale caselor din satul romanesc traditional, frumoasa furata de zmei, calul inaripat, dar mai ales Soarele si Luna, apar in pictura pe sticla a Elenei Oana Agapie in redare proprie, cu o linie stilizata, sinuoasa si eleganta. Artista reordoneaza Universul potrivit povestilor din care isi preia eroii. Parcurge drumul initierii, selecteaza simboluri si le transpune in imagini in care traditionalul si modernul se impletesc armonios.
Lumea Elenei Oana Agapie apartine gingasiei si clipei dominate de soarta implacabila. Eroii sunt surprinsi in momentele de la care trebuie sa pornim in descifrarea miturilor.
Vedem culorile artistei, stralucitoare in transparenta sticlei, si ne bucuram de lumea ce se desfasoara sub ochii nostri.
Raluca Olga Dumitru, "Mit, poezie si culoare",
fragment preluat din pliantul expozitiei


"Fuga si odihna gandului" (pictura pe sticla),
Muzeul de Arta, Brasov, iunie 2005

Atmosfera de basm din expozitia Elenei Agapie este intarita de senzatia ca te afli in centrul unei incaperi ai carei pereti sunt perforati de zeci de ferestre prin care vezi o lume mirifica, plina de stralucire si vibratie. Precum Chagall, artista pare sa intrupeze modelul nostalgicilor ce cauta in sine copilul-minune, apartin unei lumi sensibile la miracol, capabila sa-l sesizeze si sa-l invoce. Iar perspectiva copilului asupra lumii are tocmai calitatea de a o face transparenta la miracol. Compozitiile pictoritei recupereaza aceasta stare de ingenuitate, desenele poarta o relatie nemediata intre subiect si realitate.
Apropierea de arta populara este strict spirituala, Elena Agapie nu "citeaza", ci "adopta" pasarea, Soarele si Luna, omul. "Amintirea" artei populare este filtrata prin personalitatea artistei.
Tehnica picturii pe sticla fluidizeaza campul imaginii, conferindu-i o materialitate neobisnuita, de mare efect in transfigurarea motivului ales. Structura cromatica constituie vehiculul principal al sentimentului incorporat fiecarei lucrari.
Provocarea imaginatiei, asociata bucuriei privitorului, sporeste farmecul acestor compozitii, ce par ilustratii la basme pe care abia astepti sa le cunosti.
Cele cateva lucrari realizate pe teme religioase transpun reverii in care tristetea se impleteste cu bucuria vietii, cu refuzul de a accepta ideea conflictului dintre materie si spirit.
Pentru Elena Agapie, Universul e paradiziac, in creatia artistei razbate nostalgia si iubirea, asa cum, pentru Marc Chagall, lumea parea sa existe numai ca pretext al visurilor sale.
Veronica Bodea Tatulea (sef de sectie),
fragmente din Discursul rostit la vernisaj


Muzeul de Arta ne invita la o intalnire cu Elena Oana Agapie, cu Binele si Frumosul in lumea gandului ziditor de profunde intelesuri.
Lucrarile pictoritei sunt, cum spunea Veronica Bodea Tatulea, aidoma unor ferestre larg deschise prin care patrundem in suflet. Pictand pe sticla, intr-un alfabet propriu, icoane si scene din lumea basmului popular, artista oficiaza un ritual initiatic, ne apropie de taina lucrurilor, de simbolul acestora. Gandul m-a dus la personajele pictorului Piliuta, perfect armonizate mesajului si atmosferei locului.
Exista in lucrarile Elenei Oana Agapie un laitmotiv care dialogheaza cu privitorul, punand nerostite intrebari, formuland neasteptate raspunsuri.
Ar trebui subliniata si muzicalitatea lucrarilor. Nu numai compozitiile fac trimitere la muzica, ci si armonia, aproape desavarsita, intre tematica si expresia compozitionala. Privindu-i picturile, "auzim" muzica sferelor, susurul luminii "mangaie" realitatea creata.
Lucrarile Elenei Oana Agapie sunt o formula de recuperare si reconstituire a timpului si spatiilor in care gandul se joaca dezinvolt precum un copil intr-o lume de care n-ar trebui sa ne departam niciodata.
Ioan Popa, "Ferestre spre lumea gandului",
Gazeta de Transilvania, (?) iun. 2005


"Remember Transilvania" (pictura pe sticla)
Galeria Europe, Brasov, decembrie 2005

La Galeria Europe, timp de aproape o luna, publicul brasovean a admirat exceptionala expozitie a pictoritei pe sticla Elena Oana Agapie.
Artista incanta prin indrazneala de a "lumina" subconstientul, acea radacina dulce-amara a copilariei petrecute la tara, in casa bunicilor, cu ferestre deschise spre transcendent.
Puritatea si stralucirea culorilor cuceresc, limbajul lor aminteste de inocenta copilului chiar daca, nu o data, dezvaluie tragicul omului adult. Talentul de a transpune in vizual aura lucrurilor este, fara indoiala, inedit.
Elementele apar in ordinea in care sunt percepute – este oare adevarat ca zmeii, fetii-frumosi, luna mancata de varcolaci au existat aievea?
Rodica S. Stanea, "Remember Transilvania",
Mesager de Brasov, 12–13 dec. 2005

"Povestea mea" (pictura pe sticla), Foaier, Cercul Militar National, Bucuresti, noiembrie-decembrie 2006

In creatia Elenei Oana Agapie exista o nota de profund lirism dublata de luciditate in ce priveste tratarea subiectelor laice si a celor cu caracter religios.
Datele cromatice ale compozitiilor se muleaza pe ideile conceptuale ale pictoritei, fiecare lucrare lumineaza din interior, reusind sa capteze atentia si interesul privitorului.
Dragos Ciobanu, “Vitralii la altare de suflete” , Ultima ora , 6 decembrie 2006

Pictura pe sticla, acuarela si tehnici mixte, Galeria Europe, Brasov, iulie 2007

Fidela unei tehnici laborioase, dar spectaculoase, Elena Agapie poate fi asemuita bijutierului care acorda un timp nemasurat fiecarei lucrari. Apetenta artistei pentru aur si metale pretioase a fost dobandita, probabil, prin contactul cu arta orientala si bizantina. Aurul este asociat altor tente, avand dubla functionalitate, de fond si culoare.
Privitorul este continuu si discret manipulat de relatiile finit–infinit, realitate–vis, nostalgie–exuberanta, intemeiate pe opulenta compozitionala, pe concordanta "clasica" dintre parte si intreg, pe controlul lucid al claritatii.
Fiecare scena de basm pare sa-si aiba propria sursa de lumina, incorporata in textura culorii; fiecare imagine este innobilata de un personaj de legenda care ii sporeste misterul.
Ideea de ruptura si continuitate este indusa si de cadrarea in rame peste care se revarsa o parte din substanta cromatica a tabloului. Un necontenit dialog intre ordine si aleatoriu transforma spatiul intr-un teritoriu in care se intampla ceva, intr-o lume care "cheama".
Fascinatia mitica a lucrarilor ne face sa plonjam in alta era, in cea a imaginarului.
Veronica Bodea Tatulea, "Basmele Elenei Agapie",
Gazeta de Transilvania, 21–22 iul. 2007

Personalitate limpede conturata, Elena Oana Agapie s-a remarcat ca voce distincta in pictura pe sticla, fiind cunoscuta mai cu seama pentru rafinatele-i icoane. Intruchipate prin virtuozitatea liniei si armonia senina a culorilor, povestile caligrafiate pe acest fond transparent apartin unor lumi mirifice. Personajele, biblice sau preluate din basme si legende, ne rascolesc amintirile, ne fac sa retraim bucuriile copilariei.
In expozitia de la Galeria Europe m-am simtit purificat de relele si amenintarile lumii in care traim. Am avut parte de Dimineti care transgreseaza intr-un Zbor spre soare; am aflat ca Sufletul satului meu exista aievea, ca anumite File de poveste se deapana precum firul Parcelor. Ca Trecerea timpului poate avea si alte conotatii. Ca in acest taram, in care Anotimpurile au chipuri de fecioare, Soarele si Luna sunt aidoma celor din "Miorita".
Ioan Popa, "Elena Oana Agapie – Porti deschise spre mirifice lumi", Astra, aug. 2007

Pasiunea Elenei Oana Agapie pentru pictura isi are radacinile in copilarie.
Picteaza icoane in maniera proprie, desi recunoaste ca in iconografie sunt o serie de rigori si canoane.
In afara de pictura pe sticla, artista foloseste o tehnica mixta pe hartie panzata si culori de apa (tempera, guasa), redand spatiul si volumul cu penita.
Ionela Solomon,
"Elena Agapie reda in lucrarile ei elemente de basm si religie",
www.transilvaniaexpres.ro – ziarul tau online, 16 aug. 2007

Pictura pe sticla, Galeria Orizont, Bucuresti,
octombrie 2007

De la o aparitie la alta, Elena Oana Agapie inregistreaza pe simeze un curs ascendent. Lucrarile pe sticla gazduite de Galeria Orizont imbina sacrul si profanul intr-o maniera personalizata.
Dragos Ciobanu, "Redimensionari plastice",
Natiunea, 17–23 oct. 2007

Desen laic , Biblioteca George Baritiu , Brasov


Tabloul ales ca emblema a expozitiei , Captivitate , retine cateva simboluri ce redau aspiratia catre puritate : fabulosul inorog (licorna) , fiinta a carei simbolistica se leaga de sensurile Centrului , tine in captivitate femeia intr-un rai vegheat de ambii astri ai cerului pamantesc . O imagine a unei aspiratii spre “captivitatea protectoare” a fiintei feminine in nuditatea identitatii ei. Estetic vorbind , tablourile emana energie prin cromatismul lor , prin exuberanta proliferarii vegetale , miraculoase si frenetice , fabuloase prin metamorfozele explozive, prin ingemanarea regnurilor intr-o impletire fantastica si prin inflorescenta sub vraja a soarelui .
Bianca Osnaga, “Poveste intima",
Gazeta de Transilvania , 5-6 iulie 2008

Pictura pe sticla, Galeria de arta, Protoierie Calarasi,
"Timpul intre sacru si profan" 2009

... putem spune chiar ca artista este o magiciana a culorilor intrucat reuseste sa le converteasca intr-o lumina care aureoleaza chipurile, lumina ce o simti vibrand, vibratii ce contopesc tonurile intr-o adevarata simfonie a frumosului. Ceea ce mai surprinde la creatille sale este forta sugestiei formelor, lirismul natural si evadarea din prezent.
Constantin Mitulescu, Evenimentul de Calarasi,
17 Aprilie 2009

Pictura pe sticla , Protoierie Calarasi , “Timpul intre sacru si profan”

Vorbeam despre Natura , si imi aduc aminte de “nepoata” ei , asa cum o denumea Rembrandt , Pictura . Acelasi mare artist concluziona ca , in virtutea acestei inrudiri , Pictura este inrudita si cu Dumnezeu . Am constatat recent adevarul acestei opinii la expozitia Elenei Oana Agapie . Marturisesc ca am avut acolo una dintre cele mai incantatoare intalniri din viata mea , cu frumusetea .
Cornel Coman, PAMANTUL , 16-22 aprilie 2009

Grafica , Galeria de Arta Europe , Brasov – “Copacul”


Din revarsarea somptuoasa a materiei cromatice apar contururile ce delimiteaza formele copacilor , subiectul sau predilect , relatia sa cu acest motiv pictural , indiferent ca-l selecteaza din natura , in plein air sau in ambianta atelierului , fiind evident infuzata cu sevele profunde ale unui sentiment de dragoste si intelegere fata de niste existente pe care le investeste cu trasaturile unor fiinte umanizate .
Veronica Bodea Tatulea , “Reflexul vitalitatii”,
Gazeta de Transilvania , 20-21 iunie 2009

Desen , Pictura “Lumini dintr-un curcubeu” , Galeria GalAteCa Bucuresti

In aceasta lume artistica destul de confuza , Elena Agapie si-a creat un stil si un loc aparte . Iar lucrarile sale au un mesaj concret , spun o poveste , se raporteaza la o valoare … Elena Oana Agapie este o artista complexa ce isi defineste opera de arta prin raportarea la lumea satului romanesc autentic cu tot ce inseamna acesta : basm , inocenta , natura si imbinarea acestora intr-un ritm magnific .
Emila Corbu ,
decembrie 2009

Pictura pe sticla , “Metamorfoza” , Palatul Sutu Muzeul Municipiului Bucuresti

Detaliul este un aspect esential al operei Elenei Agapie . Limbajul sau plastic este incarcat cu simboluri ancestrale , folsite cu preponderenta in arta populara . Apar simboluri precum : cercul , spirala , oul , pasarea (pasari fantastice cu o semnificatie anume) , firul vietii , copacul lumii , personificari ale elementelor naturii , soarele si luna , motive compozitionale precum simetria , care simbolizeaza dualitatea , dedublarea realului in imaginar si unitatea celor doua in constructia lumii . Astfel se propune o serie de transformari si cosmogonii , reactualizari si interpretari ale lumii spirituale . Reorganizarea simbolurilor si temelor in compozitii proprii conceptelor artistei ofera spectacolul unor lucrari foarte personale . Este important sa remarcam ca artista nu foloseste mitologia romaneasca doar ca sursa de inspiratie ci si-o insuseste , o recunosti ca fiind definitorie pentru trairea ei artistica.
Ilinca Damian,
23 noiembrie 2013

Expozitia "Centenarul femeilor din arta romaneasca"
poposeste la Brasov




Redactia Transilvania365,
8 Martie 2018

"O artista la centenar"

Elena Oana Agapie este un artist reflexiv care traduce nelinistea lumii in limbajul propriu, intorcandu-se la basmele omenirii, la matricea stilistica a satului primordial scriind plastic o partitura plina de creativitate si uneori nu lipsita de un umor ascuns printre lacrimilecare nu cad pentru a nu dauna stralucirii degajata de suportul vitros. In lucrarile artistei prind viata scoase din sipete tainice, figuri de balada sau scoborate din vechile icoane, singurele puncte de sprijin ale celor din pacate mereu necajiti.
Andana Calinescu,
Muzeul Municipiului Calarasi, 8 Decembrie 2018

Proiectul "CENTENAR - FII MANDRU CA ESTI ROMAN!"

"Intre cer si pamant" - Expozitia de pictura pe sticla - Elena Oana Agapie ... ne revine in memorie notiunea de sacralitate, care ne obliga sa ne intoarcem gandul catre noi insine, catre fiinta noastra interioara, dar constatam si libertatea pe care autoarea ne=o da ca sa putem privi aceste lucrari si ca pe niste picturi valoroase, adevarate giuvaere..." Lucrarile expuse ce se pot remarca si prin evidentierea unor raporturi dintr finit-infinit, realitate-vis ori tristete-bucurie, contin si un mesaj de natura morala reusind sa instaureze o atmosfera de puritate sufleteasca ce este transmisa privitorului.
Constantin Mitulescu,
Media Calarasi nr.110, Decembrie 2018

Lumina invierii.Traditie si cultura religioasa in Baraganul ialomitean

Povestea icoanei pe sticlă este despre dorință și pietate: se spune că țăranii români ortodocși din Transilvania vedeau vitraliile bogat colorate ale bisericilor catolice și au dorit să aibă și ei așa ceva. Așadar au pictat pe sticlă uneori urmând conturul unor gravuri care circulau în epocă, alteori liber, adaptând iconografia de tradiție bizantină pictată pe zidurile bisericilor ortodoxe și adăugând din folclorul local diverse elemente. A rezultat o formă de artă nouă, specifică lor, distinctă de vitraliile catolice dar și de tradiția bizantină. S-au dezvoltat centre de astfel de pictori, mici școli locale care se distingeau prin elemente cromatice și iconografice. Elena Oană-Agapie aduce în actualitate aceste motive, cu tot ce înseamnă actualitatea: icoana pe sticlă a trecut munții, ajungând până în Câmpia Bărăganului. Dar munții i-au trecut în Bărăgan cei din Mărginimea Sibiului. Printre ei, bunica artistei, care a adus icoanele și o oglindă cu ramă de lemn, iar pe ramă, două păsări lângă un copac. Artista preia motivul ramei, dar în loc de oglindă, propune o altfel de reflexie: cea a spiritului
.
Pentru icoana Răstignirii artista a folosit ca model o icoană din zona Nicula, din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În afara zidurilor cetății Iudeii, Iisus este răstignit dezbrăcat pe o cruce de lemn, iar deasupra sa este prins titlul „Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor” (INRI). Întreg universul, simbolizat aici prin Soare și Lună cu Cer Înstelat, deplânge momentul. Desenul este naiv în aparență, cu simplificări și erori anatomice, dar bogat în semnificații. Cetatea Iudeii preia specificul cetăților transilvănene, cu turnuri înalte și ascuțite, strălucitoare: țăranul din Nicula a imaginat probabil singura cetate cu ziduri pe care o văzuse: cea a Clujului, cu cele două turnuri și zidurile albe, așa cum se vedeau venind dinspre nord, dinspre Nicula, prin anii 1800. Soarele și Luna sunt încadrate de coroane florale cu verde și alb și un chenar roșu, reluând în ecou cromatica întregii compoziții: roșu-verde. Haina lui Iisus este asemenea unui vrej cu tulpini încolăcite și frunze verzi cu muguri roșii. Iisus este prins, așadar, în universul material, fiind acoperit de vegetație, urmând să moară, dar va învia: frunzele sunt verde crud, cu muguri roșii ca sângele. Țăranul român a actualizat narațiunea fondatoare a creștinismului, Răstignirea și Învierea lui Iisus la propriul univers: în mijlocul naturii, în afara cetății Clujului, sub același Cer cu Soare și Lună care văzuseră realitatea Răstignirii. În casa bunicii, copilul Elena Oană descoperea acest univers: icoanele pe sticlă care vorbeau despre Frumos, Credință și Adevăr și oglinda bunicii, alături. Pasărea este simbolul gândului: ea pleacă, zboară, este nestatornică. Cele două păsări semnifică dualitatea Masculin și Feminin, iar prezența lor lângă copac, cu aripile pe spate și ciocul ridicat, vorbește despre permanență: ele nu mai zboară ca gândul, au găsit copacul cel statornic, sunt acasă. Ca orice ramă bună, ea completează imaginea conținută: pe axul copacului statornic se află axul vertical al crucii, fără început și sfârșit. Artista Elena Oană-Agapie reușește, printr-o (aparent simplă) icoană pe sticlă cu ramă din lemn să aducă în actualitate nu un motiv iconografic, ci o întreagă lume, universul culturii tradiționale românești și toată înțelepciunea sa, izvorâtă din contemplarea naturii. Icoana „Răstignirea” a fost achiziționată de Muzeul Județean Ialomița în anul 2000 și poate fi admirată alături de icoane pe lemn și diverse obiecte de cult în cadrul expoziției temporare „Lumina Învierii. Tradiție și cultură religioasă în Bărăganul ialomițean” deschisă în perioada 28 aprilie - 15 iunie. Vedere a cetății Clujului, la sf. sec. XVIII, în gravură de epocă (sursa: wikipedia)

Dr. Ilinca Damian conservator Muzeul Colectiilor de Arta
Muzeul de Arta al Romaniei - mai 2021

Proiect Cultural National - "EXPONATUL LUNII"
Muzeul Judetean Ialomita - Decembrie 2021

Caligrafii pe sticla 60. Lumini dintr-un curcubeu
"...Artista Elena Agapie si-a construit un stil care o face recognoscibila pe simeze, preocuparile sale fata de elemente artistice ale traditiei si folclorului romanesc reprezentand pentru ea o sursa constructiva de inspiratie
   Creatia "File de poveste", prin cromatica calda, prin atmosfera fermecatoare pe care o creeaza jocul de lumina pe chipurile celor doua personaje fascinante colorate din lumea mitica a basmului popular, ne introduce intr-o calatorie in universul etern al copilariei, unde lumea imaginarului reprezinta o coordonata principala. Chipurile sunt pronuntat hiperbilizate, inzestrate cu puteri supranaturale domina imaginea, veghind la viata satului, vazut ca arhetip"
Speranta Stefanescu, istoric si critic de arta
Bucuresti Iunie 2024

Basm, poveste, reverie...
"Aceasta viata celesta, a Imparatiei lui Dumnezeu, este una a datoriei implinite pentru Elenea Oana Agapie, care conduce la afirmarea artistei pe coordonatele clasice ale catharsisului, fara de care nimic important nu se afirma si nici nu dureaza. Este o lectie a spiritualitatii invatata din firescul si transcendentul vietii, din prea plinul tranditiilor si obiceiurilor culturii arhaice, ca fundament a existentei omenirii"
Clementina Tudor, istoric si critic de arta
August 2024

Caligrafii pe sticlă. Grădina cea largă cât cerurile și pământul
"Astăzi se spune că arta trebuie să pună întrebări, să stârnească senzații, să incite, să provoace. Chiar dacă nu știm care sunt întrebările pe care trebuie să le punem, credem în continuare că asta ar trebui să facem atunci când vedem un obiect de artă. Elena Oană-Agapie a reușit, o viață întreagă, să își păstreze un scop: Frumosul. Am putea crede că arta sa ne oferă un răspuns (Acesta este Frumosul) și nu ne pune întrebări (precum Ce este Frumosul? sau.. Este acesta Frumos?), așa cum ne-am obișnuit să facem, dar, dacă ne oferim răgaz de contemplare câteva minute în fața tablourilor sale, vom observa că opera artistei ne invită la dialog. Nu întreabă, ci, subtil, participă la experiențele fiecărui privitor. Fiecare lucrare este, de fapt o discuție: privim un înger care se odihnește între flori. La început pare o idee simplă. Dar îngerul este îmbrăcat în costum de arlechin. Un alt înger, costumat ca Pierrot, privește pe fereastră. Asocierile sunt atipice, îmbinând elemente din universuri care, în mod normal, nu s-ar întâlni. Urmărind imaginile pictate începem să înțelegem că lumea privită se scrie și se rescrie în fața noastră, bazată pe experiențele personale ale fiecăruia. Expoziția artistei face parte dintr-o serie intitulată Caligrafii pe sticlă, pentru că într-adevăr, caligrafiază un univers: o grădină care funcționează ca o legătură între cer și pământ, un axis-mundi compus din păsări, flori și îngeri melancolici care ne conduc către un univers fantastic, mistic. Fiecare lucrare a sa este o poveste care pornește de la trimiteri din lumea artistică, culturală (găsim balerinele lui Degas, personaje din commedia del arte, păuni orientali, Adam și Eva), pe care le rescrie ca mituri și metamorfoze. Artista nu face doar pictură pe sticlă, ci lucrează obiecte de artă în întregime: rama face parte din obiect, este la rândul său pictată, prelucrată anume pentru a continua ideea din pictură. Pictura iese din cadrul său, continuând pe ramă mesajul caligrafiat.. Fiecare detaliu al obiectului de artă este atent măsurat și pentru a crea posibilitatea unui dialog. "
Dr. Ilinca Damian, conservator Muzeul Colectiilor de Arta, Muzeul National de Arta al Romaniei
Martie 2025