Povestea mea

• M-am nascut la ses, dar bunicii erau din Marginimea Sibiului. Ai mei mergeau la biserica, puneau cununi de grau pe grinda, uscau flori de leac pe prispa. Casa lor mi-a ramas intiparita in minte pentru totdeauna, m-a urmarit mereu.
  
  
• Stiu de la mama ca vizibilul se iveste din invizibil si ca, de cred cu adevarat in ceva, acel "ceva" exista! Tata m-a invatat sa fiu, neconditionat, un om bun, generos si tolerant.
  
  
• Copil fiind, credeam ca cerul atinge pamantul. Era ca o apsida, simteam ca ma imbratiseaza. Nici un rasarit de soare nu semana cu altul. La lasatul serii aparea luna, mare cat roata carului, inconjurata de sute de stelute. Stateam cu picioarele goale in iarba si asteptam concertul greierilor. Incet-incet se instala linistea, pacea noptii. Era un miracol!
  
  
• De multi ani, orasul este martorul tacut al trecerii mele prin lume, dar ciclurile naturii, vechile datini si obiceiuri sunt seva din care ma hranesc, imi dau putere sa merg mai departe. Ma consider binecuvantata ca am fost trimisa sa-mi consum destinul intr-un spatiu incarcat de bogatie si frumusete.
  
  
• Pamantul ma minuneaza odata cu primul ghiocel, odata cu intaii pomi inmuguriti, cu florile care se deschid cand sunt fericita si sunt abatute cand am o suferinta.
  
  
• Intr-o singura noapte, un vrajitor mi-a schimbat tablourile in cutii mici in care puteam pune orice. Am adunat aceste cutii intr-una mare, am deschis portile interzise si... am iesit din timp!
  
  
• Lumea pe care o vad si o arat a incoltit si a crescut in mine: am inviat anumite elemente, fragmente din legende si basme, am recurs la mitologie, la folclor si religie, transpunand totul in jocul secund al picturii.
  
  
• Folosesc arta ca instrument, proiectez in ea ce mi se pare ca este adevarat, bine si frumos. Ca tematica, ma inspir adeseori din modelul perfect: natura. Nu o copiez, lucrez in spiritul ei.
  
  
• Pictez icoane din respect pentru oameni. Icoana a avut mereu o incarcatura simbolica aparte. Sunt fascinata de icoanele taranesti, insa continui mestesugul vechilor iconari in alt plan ideatic. Apelez la elemente iconografice traditionale, folosind si materiale moderne, pentru ca imi usureaza munca. La scoala am invatat ca nu e bine nici sa uiti trecutul, nici sa te lipesti" de el. Lucrul este valabil atat pentru materialele folosite, cat si pentru mesajul pe care incerc sa-l transmit.
  
  
• Sticla este materialul meu preferat: este fragila si rezistenta, este, in acelasi timp, suport si strat protector. Sticla are stralucire si transparenta, prin ea ma pot desfasura pana in cele mai mici detalii.
  
  
• Detaliile par de obicei lucruri marunte, dar sunt extrem de importante: ele recreeaza intregul, linie si culoare deopotriva. Linia reprezinta esenta lucrurilor, iar culoarea, spiritul, magie si mestesug. Sunt exploziva prin culoare, viata inseamna, pana la urma, culoare, pretul timpului petrecut in lumina. Prin urmare, sa se faca lumina!
  
  
• Ma uit cum imi primesc" oamenii lumea interioara, o lume in care, imi place sa cred, conflictul dintre materie si spirit a incetat. Cand privitorul simte ceva in spatiul dintre lucrare si propria persoana, inseamna ca a gasit acolo substanta si talc. Atunci visul meu este implinit, iar biografia mea are sansa de a deveni destin.
  
  
• O expozitie este un raspuns la intrebarea: De unde venim si incotro ne ducem?" Dupa ce s-a oprit indelung asupra tablourilor din Povestea mea" (2006), o vizitatoare mi-a spus: Sunt grecoaica; in limba mea, agapi inseamna -iubire-. V-am inteles povestea, dna Agapie. In expozitia dvs., iubirea a intalnit frumosul."
  
  
• Suntem intr-o calatorie, nu fac decat sa las un semn pe acest parcurs. Mi-as dori ca fiecare om sa gaseasca in lucrarile mele ceva care este numai al lui.
  

(Fragmente din interviurile luate la diferite vernisaje)